Scurt istoric


Începuturile

Prima luminiţă a mişcării penticostale din comuna Sântandrei, Judeţul Bihor, a fost aprinsă de Domnul prin mutarea în anul 1957 a familiei Şipoş Ioan în sat, fiind prima familie de credincioşi penticostali din Sântandrei.

Apoi, în anul 1964, îşi stabileşte aici domiciliul şi familia fratelui Vaida Vasile, un om credincios penticostal a cărui soţie s-a întors la Domnul în anul 1970. În anul următor, vine în Sântandrei şi fiul lor cel mare, Vaida Teodor, împreună cu soţia şi socrii săi. Acesta se întoarce la Domnul în anul 1970, însă soţia nu îl urmează pe această cale până mai târziu. În anul 1964 se mută în Sântandrei o altă familie numeroasă de credincioşi, familia Mocan.

La început, toţi aceşti fraţi şi surori mergeau împreună la închinare în Biserica Penticostală nr.1 din Oradea. Tinerii familiei Şipoş, Vaida şi Mocan se integraseră în grupuri de laudă, părtăşie şi studiu biblic din această biserică. În anul 1981 au început o lucrare de misiune alături de câţiva tineri din oraş, slujind în mai multe Biserici şi ducând Vestea Bună la cei ce aveau nevoie mare de ea. În aceste călătorii ei au cunoscut mulţi fraţi care mai apoi vizitau credincioşii din Sântandrei cu ocazia serilor de rugăciune care aveau loc în casele fraţilor din sat. Aceste seri au avut un rol important în creşterea spirituală a fraţilor şi în dezvoltarea a ceea ce după ani şi ani urma să se numească Biserica Penticostală Elim. Deşi în perioada 1970-1982 aceste seri erau mai rare, odată cu trecerea anilor, mai exact în perioada 1982-1983, serile erau tot mai dese producând în inima oamenilor schimbarea şi lăsând multe binecuvântări în inima celor ce-L căutau cu sinceritate pe Domnul.

În anii 1985-1986, Domnul a adus în mijlocul lor o puternică trezire spirituală, fiind botezaţi cu Duhul Sfânt mulţi tineri. Dintre ei au primit şi darul proorociei. Fraţii şi surorile se întâlneau de trei ori pe săptămână, iar Domnul lucra cu putere în mijlocul lor prin vindecări şi eliberări de sub puteri demonice.

Cum era şi de aşteptat, duşmanul nostru cel mai mare a încercat în repetate rânduri şi în diverse moduri să împiedice lucrare ce Domnul o făcea prin ei, dar puterea lui Dumnezeu care a fost necurmat cu ei, i-a protejat.

Într-o seară, când erau adunaţi pentru rugăciune, o soră le-a spus fraţilor că şeful postului de poliţie din sat i-a denunţat pentru că se întâlneau şi că urmau să aibă probleme. Astfel au început să fie mai precauţi anunţând locul unde urmau să se adune doar cu câteva ore înainte. În cadrul acestor întâlniri era o părtăşie deosebită cu Domnul; veneau fraţi şi surori de prin Ineu, din oraş şi din alte localităţi din apropiere. Ei mărturiseau că n-ar mai fi plecat la casele lor, rămânând uneori la părtăşie până la ore înaintate sau chiar până în zori.

În Bisericile în care călătorea, acest grup alături de unul sau doi fraţi mai în vârstă, reprezenta Biserica Penticostală din Sântandrei, deşi oficial ea nu exista, neavând un lăcaş de închinare şi nefiind recunoscută de Cultul Penticostal.

În această perioadă au mai venit în Sântandrei familii din judeţul Sălaj, din zona Aleşdului, unii tineri ai acestor familii căsătorindu-se cu tinere din Sântandrei. Fraţii mărturisesc că aceşti noi veniţi au ajutat la creşterea spirituală a Bisericii. În părtăşiile lor, ei mereu simţeau prezenţa Domnului, fiind manifetate şi minuni şi eliberări de sub posesiune demonică. Exista şi o înţelepciune în studierea Cuvântului. La fiecare întrebare sau nelămurire a fraţilor, primeau răspunsul în cadrul acestor întâlniri de părtăşie. Dumnezeu întărea astfel mărturia Lui în Sântandrei înainte de a exista zidurile unei Biserici.

Înfiinţarea Bisericii Penticostale din Sântandrei (10 Ianuarie 1990)

În anul 1989, fraţii conducători, sfătuiţi de anumiţi membri ai Bisericii care cunoşteau bine Constituţia Romaniei, au aflat faptul că pe baza unui decret al acesteia privind libertatea religioasă, ar fi putut să se adune în Sântandrei, functionând ca şi Biserică recunoscută de către stat. Le-ar mai fi trebuit un loc adecvat acestei lucrări, dar înca nu reuşeau să-l găsească. Văzând aceste lucruri, fratele Şipoş Ioan a hotărât împreună cu familia sa să dea Bisericii o cameră ce aparţinea locuinţei sale, o cameră ce masura 3,8mx4m, pe care fraţii cu bucurie, au amenajat-o cum au putut pentru a lua înfaţişarea unei mici biserici. Între timp, fraţii conducători au depus o cerere pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare din partea Cultului Penticostal din Romania.

Astfel,prin fratele pastor Bănoi Grigore,în data de 22 decembrie 1989 orele 10, fraţii conducători înştiinţau Primăria municipiului Sântandreiîn ceea ce priveşte decizia lor de a funcţiona ca şi Biserică, comunicându-i acesteia faptul că începând cu data de 24 decembrie 1989,se vor aduna pentru a oficia prima slujbă religioasă penticostală a Bisericii din Sântandrei.

Primariţa a respins aceasta cerere dar nu a mai avut timp să i se împotrivească deoarece,dupa nici macar o ora de la discuţia avută cu fratii,prin harul Domnului,aceasta a fost destituită din funcţia ce o avea, dictatura comunistă fiind răsturnată.Astfel a luat naştere Biserica Penticostală din Sântandrei, în data de 10 inuarie 1990 biserica primeşte şi autorizaţia de functionare de la Bucuresti.

În acelaşi an, 1990, fiind si unul electoral,a fost ales un comitet al Bisericii, format din 5 frati membri ai bisericii, sub păstorirea fratelui Ivan Petru. Acesta, fiind un om al lui Dumnezeu ce slujea în mai multe Biserici din judeţ, a ordinat în slujba de diacon pe fratele Teodor Vaida. În acest moment de început,biserica numpăra 30 de membri.

Ordinarea fratelui Vaida Teodor, a avut loc în anul 1990. Atunci Biserica se aduna la fratele Şipoş, având ca pastor pe fratele Ivan Petru. Fratele Ivan fiind implicat in mai multe biserici ajungea foarte rar la Santandrei. Se simtea nevoia unui slujitor ordinat. Fratele Ioan Vaida era responsabil în aceea vreme, fratele Paşca Valentin secretar, şi fratele Şipoş casier. Fratele Vaida nu vroia sa fie ordinat deoarece se simţea nepotrivit pentru această slujbă, soţia sa fiind neîntoarsă la Domnul, întoarcerea ei având loc 3 ani mai tarziu (28 August 1994, Biserica Maranata). În ciuda faptului că fratele Teodor se simţea nepotrivit, Dumnezeu îi vorbise printr-o lucrare spunandu-i „Cauţi sa te dezlegi de ceva, dar de ce cauţi sa te dezlegi te vei lega mai tare”. El a înteles ca Domnul are nevoie de el în lucrare şi a acceptat ordinarea. Actul ordinării a fost oficiat de fratele Ivan Petru.

Deschiderea Lăcaşului de închinare (24 Octombrie 1993)

Cu trecerea timpului, prin harul şi binecuvantarea Domnului, numărul acestora a continuat să crească, astfel încât, în anul 1991 locul în care se adunau a devenit neîncăpător.

Fratii s-au rugat Domnului pentru un loc unde să poată construi un nou lăcaş de închinare mai încăpător.

Au prezentat problema autorităţilor din sat, care în prealabil le-a oferit un loc care, din motive de neinteles, pe când fraţii făceau schiţa cadastrală,le-a fost luat inapoi. Dezamăgiţi,membrii Bisericii au continuat să strige către Domnul pentru a primi rezolvare acestei probleme iar El le-a raspuns într-un mod minunat, printr-o descoperire în care le-a arătat locul unde urma să fie construită Biserica,indicându-l nişte raze de lumină ce coborau asupra lui şi, lucrând în ace laşi timp la inima a 2 fraţi care,vecini fiind, s-au hotărât să doneze un teren potrivit pentru construcţia acesteia, suprafata terenului era de 201m².

Cu sprijinul autoritatilor locale,inainte de a avea autorizatia de constructie si proiectul executat,fratii au inceput cladirea locasului,toate acesta intamplandu-se in anul 1992.Deasemenea au mers in Bucuresti la Secretariatul de Stat pentru culte cu proiectul spre aprobare,unde au avut neplacuta surpriza sa fie respinsi,considerandu-se ca proiectul nu corespundea unei biserici din punct de vedere arhitectural.Dar acest fapt nu a reprezentat nicidecum o piedica in realizarea scopului ce Domnul l-a asezat in sufletele lor;intorsi in Oradea,au cautat un alt arhitect ,data aceasta,au obtinut avizul favorabil.

Sub calauzirea Domnului,punand mana de la mana in toate aspectele necesare constructiei,au reusit ca in scurt timp sa termine de inaltat cladirea,astfel incat in data de 24 octombrie 1993 a avut loc inaugurarea Bisericii Penticostale din Santandrei.Cumembrii Bisericii,au fost prezenti si oameni din partea autoritatilor,cum ar fi primarul,secretara primariei,diferiti profesori,arhitectul si inginerul de rezistenta. In cadrul programului ce a avut loc, profesorul de matematica, domnul Filip, a facut in alocutiunea sa o afirmatie interesanta, spunand faptul ca, citez: „Zidurile au fost terminate, dar constructia spirituala de abia acum incepe”.

Ordinarea fratelui Aurel a avut loc in 6 Aprilie 1994, la aproximativ un dupa deschiderea noului lacas de inchinare (1993). In aceea vreme era pastor Ivan Petru (pastor Maranata), presbiterul bisericii era Ciolos, responsabilul era Pasca Valentin si secretar Ioan Vaida. Vaida Teodor era Diacon si era nevoie de mai multi slujitori. Au fost propusi doi frati pentru slujba de diacon, fratele Ioan Vaida si fratele Aurel Covaci. Alegerea s-a facut prin tragere la sorti. Fratele Aurel isi aminteste ca un copil din biserica a fost desemnat sa traga sortul. Fratii credeau ca cel care va iesi la sorti va fi cel ales de Dumnezeu, asemenea lui Matia din Fapte. La slujba de ordinare au predicat fratele Ivan Petru, cel care a si oficiat ordinarea, si a mai predicat un invitat din S.U.A.

As dori sa amintesc fratii care au urmat la conducere, specificand faptul ca in anul 1995 fratele Ivan Petru l-a ordinat ca si prezbiter pe fratele Ciolos Gheorghe, urmand ca in anul 1998 pentru un scurt timp, de numai doua luni, sa vina la conducere pastorul Chichinejdi Viorel caruia i-a urmat fratele Silaghi Gavril.

In anul 2007 fratele Pasca Gheorghe a preluat conducerea bisericii, in timp ce fratele Pupaza Cornel slujea ca si prezbiter. In momentul de fata, fratele Pupaza este pastorul asistent al bisericii Elim.

In anul 1994 Biserica numara 77 de membri. In jurul anului 1996, Biserica din Santandrei numara 82 de membri. In prezent, Biserica Penticostala Elim are in componenta ei 141 de membri adulti. Pe langa acestia se adauga si 55 de copii.

Putem spune ca sub ochii si ocrotirea lui Dumnezeu, Biserica Penticostala din Santandrei a crescut numeric de-alungul anilor. Cresterea Bisericii nu este doar una numerica ci si spirituala si de asemenea una pe plan fizic. Cu ajutorul lui Dumnezeu Biserica s-a extins, si are acum un corp anexa care beneficiaza de cele mai bune conditii. In acest loc, copiii pot invata despre Dumnezeu si lucrarea din Santandrei poate sa se dezvolte.